Traducere din limba engleză de

Dinu Moga

Este evident că Dumnezeu nu i-a ales pe toţi oamenii pentru mântuire. Evanghelia nici măcar nu este predicată în toate părţile pământului, iar acolo unde este auzită, nu toţi o primesc. Trebuie să credem că Dumnezeu alege şi predestinează pe unii oameni. Dumnezeu nu aduce pe toată lumea, fără excepţie, la mântuire. Ceea ce El dă unora, opreşte altora. Acest contrast aruncă lumină asupra harului lui Dumnezeu descoperind unora alegerea făcută de El în dragoste. Pavel a scris: "Tot aşa şi în vremea de faţă este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. Şi dacă este prin har, atunci nu mai este prin fapte" (Romani 11: 5,6). Pavel a simţit nevoia să ne amintească de alegerea noastră ca să ne arate că mântuirea este numai prin har. Celor care resping doctrina alegerii le lipseşte de asemenea umilinţa, deoarece ca să poţi înţelege că noi nu ne-am fi putut nici măcar întoarce spre Dumnezeu se cere o adevărată umilinţă. Cei neevlavioşi îşi bat joc de această doctrină, dar aceasta nu ne dă nouă un motiv ca să ascundem adevărul.

Unii au susţinut că alegerea lui Dumnezeu depinde de precunoaşterea Lui, aşa că El alege doar pe cei pe care i-a ştiut mai dinainte că se vor întoarce la El. Dar, în timp ce credem în precunoaşterea lui Dumnezeu, noi susţinem că alegerea Sa merge mai departe decât atât. Viaţa veşnică este predestinată pentru unii, condamnarea veşnică pentru alţii şi deci toţi oamenii sunt predestinaţi fie pentru viaţă, fie pentru moarte.

Dumnezeu a predestinat o naţiune în acelaşi fel cum a predestinat anumiţi indivizi. Iată un exemplu a felului cum El lucrează. Moise a spus poporului lui Israel că singurul motiv pentru care a fost ales acest popor este dragostea lui Dumnezeu. "Nu doar pentru că întreceţi la număr pe toate celelalte popoare. S-a alipit Domnul de voi şi v-a ales, căci voi sunteţi cel mai mic dintre toate popoarele; ci pentru că Domnul vă iubeşte, pentru că a vrut să ţină jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri" (Deut. 7:7,8). Când vedem că Dumnezeu a ales o naţiune numai ca să-şi arate harul Său faţă de nişte oameni încăpăţânaţi şi neascultători, n-avem dreptul să ne împotrivim judecăţii Sale dacă El a vrut să arate milă faţă de unii oameni.

Trebuie, de asemenea, să ţinem cont de faptul că Dumnezeu nu numai că oferă mântuire unor indivizi, dar şi face sigură primirea acesteia. Membrii familiei lui Cristos sunt o imagine excelentă a harului lui Dumnezeu pentru că, odată uniţi cu El, ei nu-şi mai pot pierde mântuirea.

Mai mult despre alegere

Mulţi oameni susţin că Dumnezeu a ştiut mai dinainte că unii vor merita harul Său şi pe aceştia El i-a ales să fie copiii Lui. Dar Pavel ne învaţă că: "El ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui" (Efeseni 1:4). Dumnezeu nu s-a purtat cu noi după felul cum am meritat. Când ne-a ales să fim sfinţi, nu ne-a ales pentru că a văzut dinainte că vom fi sfinţi.

Domnul Isus a dat o învăţătură clară despre predestinare: "Tot ce-mi dă Tatăl, va ajunge la Mine. Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El" (Ioan 6:37,39). "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis" (Ioan 6:44).

Mesajul Evangheliei este vestit la toată lumea, şi unii oameni spun că Dumnezeu se contrazice dacă El a invitat pe toţi oamenii să vină la El, dar primeşte numai pe câţiva care au fost aleşi. Dar prin predicarea Evangheliei toţi oamenii sunt chemaţi la pocăinţă. Totuşi, duhul de pocăinţă şi credinţă nu este dat tuturor. Darul credinţei este rar; dar aceasta nu împuţinează vina necredinţei. În Romani 9:20 şi 21 Pavel închide gura celor care zic că acest lucru este nedrept. În Romani 9 predestinaţia este foarte clar susţinută şi aici ni se spune clar că înainte ca cei doi să se fi născut, Dumnezeu a zis: "Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât".

La trei dintre argumentele folosite împotriva predestinării trebuie să răspundem aici:

1. Dumnezeu arată favoritism pentru că nu tratează pe toată lumea la fel. Dar noi spunem că toţi oamenii sunt vinovaţi, iar Dumnezeu are dreptul să-Şi arate judecata. El este milos şi îi mântuieşte pe unii.
2. Credinţa în predestinare conduce la o neglijare a faptelor bune, deoarece oamenii pot spune că nu contează ce fac în moment ce Dumnezeu a decis deja dacă vor fi mântuiţi sau respinşi. Dar învăţătura Scripturii este total opusă acestei fărădelegi.
3. Nu este nevoie să predicăm trăirea unei vieţi curate, pentru că bunătatea nu schimbă nimic. Am văzut că Pavel predica alegerea foarte clar, dar n-a slăbit cu nimic apelurile sale de a trăi o viaţă sfântă.

Augustin îi învăţa pe oameni cu multă înţelepciune: "Din moment ce nu-i cunoaştem pe cei care sunt aleşi, este înţelept ca noi să dorim mântuirea tuturor şi deci să dorim să facem din fiecare persoană cu care ne întâlnim un părtaş al păcii. Dar pacea noastră se va opri aspura fiilor păcii".

Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998).

© Editura Făclia

Preluarea acestui articol de pe situl Editurii Făclia este strict interzisă fără permisiunea scrisă a editurii