Traducere din limba engleză de

Dinu Moga

Am spus despre creaţie că ea mărturiseşte despre Dumnezeu, dar şi că El este revelat mult mai deplin în Scriptură. Acum trebuie să arătăm că Dumnezeul Scripturii este acelaşi.

În Biblie Îl vedem în mod constant plin de bunătatea unui Tată. El se bucură să arate dragoste faţă de cei ce sunt ai Lui, dar se arată aspru faţă de vrăjmaşi. Moise ne-a lăsat un scurt rezumat cu tot ceea ce trebuie să ştim despre Dumnezeu: „Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam" (Exod 34:6,7). Cuvântul Domn (Iehova) care este menţionat de două ori, simbolizează atât eternitatea Lui cât şi existenţa Lui prin Sine Însuşi. După aceea Moise ne spune care sunt atributele lui Dumnezeu, scoţând la iveală ceea ce este El în relaţie cu noi.

Aceleaşi atribute sunt văzute strălucind în creaţie: îndurare, bunătate, milă, dreptate, judecată, adevăr. Da, toate atributele lui Dumnezeu pot fi identificate în creaţia mâinilor Sale.

Apoi, ar trebui să observăm că Scriptura respinge în mod deosebit toţi dumnezeii altor popoare. Ea ne conduce numai la adevăratul Dumnezeu. Numele lui Dumnezeu era pretutindeni bine cunoscut de toţi oamenii. Chiar şi cei care se închinau mai multor dumnezei foloseau acelaşi nume "dumnezeu". Dar oamenii au continuat să se adâncească în păcat, iar cunoaşterea lor naturală despre Dumnezeu le va folosi doar ca o dovadă că n-au nici o scuză. De aceea, profetul Habacuc condamnă orice închinare la idoli şi ne îndeamnă să-L căutăm pe Dumnezeu în Templul Său cel sfânt (Habacuc 2:20). În felul acesta ne putem opune oricărui alt dumnezeu în afară de adevăratul Dumnezeu, care S-a revelat în Cuvântul Său.

Este un păcat să ne facem un chip cioplit sau o înfăţişare a lui Dumnezeu

Ori de câte ori omul îşi face vreun chip despre care spune că seamănă cu Dumnezeu, el de fapt jefuieşte gloria lui Dumnezeu cu o minciună. Dumnezeu a spus: "Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul" (Exodul 20:4). Dumnezeu interzice orice încercare de a-L reprezenta într-o formă vizibilă.

Moise a zis: "Fiindcă n-aţi văzut nici un chip în ziua când v-a vorbit Domnul din mijlocul focului, la Horeb, vegheaţi cu luare-aminte asupra sufletelor voastre, ca nu cumva să vă stricaţi şi să vă faceţi un chip cioplit, sau o înfăţişare a vreunui idol, sau chipul vreunui om, sau chipul vreunei femei ..." (Deuteronom 4:15,16). Moise arată clar că numai glasul lui Dumnezeu s-a auzit. N-a existat nici o înfăţişare vizibilă. Toţi cei ce încearcă să dea lui Dumnezeu o formă, Îl insultă.

Pavel dă aceeaşi poruncă, când spune: "Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului" (Fapte 17: 29). Este evident că orice statuetă sau icoană făcute să-L reprezinte pe Dumnezeu este o insultă foarte severă la adresa maiestăţii Sale.

În anumite ocazii Dumnezeu s-a arătat într-adevăr prin semne, dar acestea au fost de o natură deosebită. De fapt aceste semne le amintea celor care le vedeau că Dumnezeu era dincolo de înţelegerea lor. Când a fost dată legea, oamenii au văzut un nor, fum şi flăcări. Acestea erau semne ale gloriei Sale şi în mod sigur semne care nu trebuiau copiate de om. În Evanghelii, Duhul Sfânt s-a arătat în chip de porumbel, dar apoi El a dispărut. Aceasta ne aduce aminte că Dumnezeu este invizibil.

Omul, care el însuşi este o fiinţă creată, nu poate transforma dumnezeirea în lut, piatră, lemn sau chiar aur sau argint. Isaia arată ce nebunie este să alegi o bucată de metal sau de lemn şi apoi s-o numeşti dumnezeu, dar să nu faci acelaşi lucru cu bucata care rămâne (Isaia 44:12-17). "Sădeşte brazi şi ploaia îi face să crească. Copacii aceştia slujesc omului pentru ars, el îi ia şi se încălzeşte cu ei. Îi pune pe foc ca să coacă pâine, şi tot din ei face şi un dumnezeu căruia i se închină, îşi face din ei un idol şi îngenunchează înaintea lui" (Isaia 44:14,15).

Mai observaţi că Dumnezeu interzice şi idolii care sunt desenaţi nu numai pe cei ciopliţi. Omului i se interzice să facă orice lucru care să fie o reflectare a lui Dumnezeu.

Unii susţin că reprezentările lui Dumnezeu prin desen sunt ca nişte cărţi pentru oamenii de rând. Oamenilor care nu ştiu citi trebuie să li se aducă aminte de Dumnezeu. E adevărat că oamenilor trebuie să li se spună despre Dumnezeu, dar El a interzis cu desăvârşire orice reprezentare a Lui. Asemenea reprezentări sunt interzise chiar şi ca mijloace de învăţare. Habacuc a spus: "Chipul turnat este un învăţător al minciunii". Dumnezeu are propria Lui metodă de a da învăţătură. Oamenii care nu pot citi trebuie învăţaţi prin predicarea Cuvântului Său pe care trebuie să-l primeasc[ până la cel mai mic amănunt. Pentru a face acest lucru nu-i nevoie de chipuri de lemn, de lut, de argint sau de aur. Şi fără aceste reprezentări oamenii pot afla că Cristos a murit ca să ia asupra Lui blestemul care cădea peste noi, ca să sufere pe cruce pedeapsa pe care o meritam noi şi să facă ispăşire pentru păcatele noastre jertfindu-Şi trupul ca să ne spele cu însuşi sângele Său şi să ne împace cu Dumnezeu, Tatăl Său.

E o greşeală să crezi că cineva se închină Dumnezeului din imagine fără să se închine şi acelei imagini. Argumentul acesta este folosit chiar de păgâni. În închinarea lor idolatră ei spun că se închină nu chipului, ci înaintea celui reprezentat de acel chip. Acelaşi argument este folosit şi de romano-catolici. Aceştia susţin că "slujesc" chipurile, dar nu li se închină. Prin urmare însemnă că ei sunt slujitori ai idolilor. Este clar că NU lucrul acesta l-a intenţionat Dumnezeu pentru om când l-a creat. 

Închinarea trebuie făcută numai înaintea adevăratului Dumnezeu.

Ori de câte ori minciuna şi credinţele păgâne au dominat, religia adevărată a fost compromisă şi pervertită. O ignorare dezonorantă îşi face locul atunci când oamenii nu se ţin de credinţa lor în adevăratul Dumnezeu şi nu I se închină în modul cerut de El. Dumnezeu a spus că El este un Dumnezeu gelos. El va pedepsi pe cei care dau idolilor gloria care i se cuvine numai Lui. Unul dintre motivele pentru care au fost date cele zece porunci a fost prevenirea oamenilor împotriva unei închinări corupte. Dacă nu-L cinstim pe Dumnezeu prin închinarea pe care o merită, îi furăm gloria şi-L insultăm.

Superstiţia ne înşală prin multe şiretlicuri, ca să ne abată de la închinarea curată. Trebuie să ne ferim de ele. Putem fi ispitiţi să mergem după dumnezei străini, fără însă să se observe că-L părăsim pe Dumnezeul cel adevărat. Superstiţia acordă lui Dumnezeu prioritate, dar apoi mai inventează dumnezei mai mici cărora le dă anumite drepturi şi puteri. Lucrul acesta fărâmiţează şi risipeşte gloria adevăratului Dumnezeu. Gloria trebuia dată unei singure fiinţe - Dumnezeu. Romano-catolicii şi ortodocşii fură din gloria lui Dumnezeu prin faptul că dau cinste îngerilor şi sfinţilor. Ei li se închină, îi slăveşte şi se roagă înaintea lor, şi nici măcar nu-şi dau seama că gloria pe care o merită Dumnezeu este dată altora.

Cristos a stabilit acest lucru foarte categoric, când a spus: "Să te închini Domnului Dumnezeului tău şi numai Lui să-i slujeşti". Aceasta a fost regula Lui în lucrare. Putem vedea împlinidu-se acest lucru când Isus a fost ispitit să se închine altuia (Matei 4:10).

Să luăm în considerare gestul lui Corneliu (Fapte 10:25). El a căzut la picioarele lui Petru şi i s-a închinat. Corneliu avea suficiente informaţii, ca să ştie că închinarea trebuie făcută numai înaintea lui Dumnezeu. Dacă Corneliu s-a uitat la Petru ca la un semn al prezenţei lui Dumnezeu, fără însă să fi avut intenţia să i se închine, chiar şi gestul acela a fost o închinare de genul celei pe care mulţi oameni o oferă unor dumnezei sau sfinţi mai mici. Dar Petru i-a interzis categoric lui Corneliu să îngenuncheze înaintea lui. Pentru a făcut acest lucru ca să arate că omul nu poate face suficientă deosebire între închinarea la Dumnezeu şi închinarea în faţa unei creaturi fără să dea acesteia o anumită parte din cinstea care i se cuvine numai lui Dumnezeu. Haideţi să nu furăm nici măcar o fărâmă din gloria lui Dumnezeu.

Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998).

© Editura Făclia

Preluarea acestui articol de pe situl Editurii Făclia este strict interzisă fără permisiunea scrisă a editurii