Traducere din limba engleză de

Dinu Moga

Prin rugăciune avem o cale de acces la bogăţiile care sunt strânse pentru noi la Tatăl ceresc care ne-a îndemnat să ne rugăm pentru toate lucrurile. Rugăciunea este atât esenţială, cât şi folositoare.

Unii oameni susţin în mod greşit că Dumnezeu ne cunoaşte nevoile şi de aceea nu mai trebuie ca noi să ne rugăm pentru ele. Într-adevăr, Dumnezeu veghează asupra noastră şi de multe ori ne dă lucrurile dorite înainte ca noi să le cerem, dar numai când Îl căutăm cu adevărat Îl considerăm singurul nostru ajutor în necaz.

Există patru reguli care ne vor ajuta să ne rugăm corect:

1. Mintea noastră trebuie să fie umilă când ne rugăm adevăratului Dumnezeu.

2. Trebuie să simţim pe deplin necesitatea lucrurilor pe care le cerem.    

3. Să nu ne mândrim şi să nu ne încredem în noi înşine, pentru că toată gloria este a lui Dumnezeu.

4. Deşi ni se cere să ne umilim, rugăciunea noastră trebuie să fie plină de curaj, aşteptând ca Dumnezeu să asculte şi să răspundă. Cristos ne-a poruncit: "De aceea vă spun că orice lucru veţi cere când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit şi-l veţi avea" (Marcu 11:24).

Nici un om nu este vrednic să stea în prezenţa lui Dumnezeu; dar Dumnezeu a dat pe singurul Său Fiu ca El să fie Mijlocitorul nostru, şi astfel noi să avem certitudinea că lucrurile pe care le cerem în Numele Lui ne vor fi date, pentru că Dumnezeu nu-şi refuză Fiul.

Unii oameni se roagă sfinţilor care au murit. Dacă sfinţii care au murit se mai roagă, aceştia îşi pot aduce rugăciunile înaintea lui Dumnezeu numai prin mijlocitorul Cristos şi în această situaţie este o nebunie să recurgi la mijlocirea lor şi să ignori pe adevăratul Mijlocitor care ne-a fost dat.

Prezentarea rugăciunii Domnului. Primele cuvinte din rugăciunea Domnului ne amintesc că la Dumnezeu putem veni numai prin Cristos, pentru că Dumnezeu n-ar fi Tatăl nostru dacă Cristos n-ar fi murit ca să ne facă fraţii Lui şi pe Tatăl Lui Tatăl nostru. Ioan spune: "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12). Când despre Dumnezeu ni se spune că este în cer, să nu credem că El este constrâns de anumite limite. Solomon a spus: "Cerul şi cerul cerurilor nu Te poate mărgini".

Prima petiţie a rugăciunii spune că numele lui Dumnezeu trebuie slăvit. Este o ruşine pentru omenire că a trebuit să i se mai ceară să facă o astfel de rugăciune. Oamenii ar trebui să dea lui Dumnezeu cinstea pe care o merită şi să se gândească la El şi să vorbească despre El cu cea mai mare reverenţă.

A doua petiţie este "vie împărăţia Ta". Aceasta este o cerere cu mari consecinţe. Dumnezeu domneşte în oamenii care se neagă pe ei înşişi şi urmează calea dreptăţii. Deci prin această petiţie noi îi cerem lui Dumnezeu să corecteze dorinţele noastre păcătoase şi să reformeze natura noastră până când aceasta va asculta de El. Deci modul corect de a ne ruga este să începem cu noi, cerând să fim eliberaţi de orice lucru care ar putea stingheri domnia împărăţiei lui Dumnezeu în noi. După aceea ne putem ruga pentru lărgirea împărăţiei lui Dumnezeu şi pentru zădărnicirea planurilor vrăjmaşilor lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu va veni în toată plinătatea o dată cu reîntoarcerea lui Cristos când Dumnezeu va fi totul în toţi.

A treia petiţie este ca voia lui Dumnezeu să se facă precum în cer aşa şi pe pământ. Această petiţie depinde de cea dinaintea ei şi ea explică puţin mai mult felul cum Dumnezeu va fi Împărat în lume.

Din prima jumătate a acestei rugăciuni învăţăm cum să ne rugăm gândindu-ne numai la gloria lui Dumnezeu fără să ne gândim la noi înşine. În a doua parte ne încredinţăm lui Dumnezeu cu toate problemele noastre zilnice.

Rugăciunea pentru pâinea de fiecare zi nu se referă numai la hrană, ci la toate lucrurile fizice de care avem nevoie în fiecare zi de la Dumnezeu. Deci foarte pe scurt ne încredinţăm în grija Lui pentru hrănirea noastră, adăpostul nostru şi păstrarea noastră în har.

A cincea şi a şasea petiţie se referă la lucrurile de care avem nevoie pentru obţinerea vieţii veşnice: iertarea păcatelor şi biruinţă asupra ispitelor. Aici păcatele sunt numite "datorii" pentru că suntem obligaţi să plătim pedeapsa pentru ele, dar pentru că n-am putut plăti trebuie să fim eliberaţi de ele prin iertare. "Şi nu ne duce în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău" este rugăciunea ca puterea lui Dumnezeu să fie puterea noastră care să ne dea biruinţa asupra vrăjmaşului. Eliberarea de cel rău înseamnă în acelaşi timp şi eliberarea din păcat, pentru că păcatul este arma folosită împotriva noastră de vrăjmaşul nostru Satan.

Prin această prezentare a rugăciunii Domnului nu spunem că ordinea cuvintelor folosite aici este singura rugăciune pe care trebuie s-o rostim. În Biblie găsim rugăciuni de tot felul, exprimate prin cuvinte diferite, dar inspirate de acelaşi Duh Sfânt. Dar trebuie observat că această rugăciune ne sugerează lucrurile pentru care ne putem ruga în mod corect.

Articol preluat din cartea Creștinism biblic de John Calvin (Editura Făclia, Oradea, 1998).

© Editura Făclia

Preluarea acestui articol de pe situl Editurii Făclia este strict interzisă fără permisiunea scrisă a editurii