Istoria scrisă de Alexa Popovici reprezintă nu doar rezultatul unei documentări neaşteptat de riguroase pentru vremurile în care a fost scrisă sau produsul unei cercetări ştiinţifice lipsite de pasiune, ci o lucrare scrisă cu un obiectiv declarat de la bun început, şi anume acela de a motiva pe lucrători în slujirea la care au fost chemaţi de Dumnezeu, luând ca exemplu viaţa înaintaşilor lor. Între text literar şi text ştiinţific, lucrarea pastorului şi profesorului Popovici, piatră de poticnire pentru unii, piatră de râşniţă pentru alţii, devine o piatră de temelie pentru istoriografia baptistă, datorită pionieratului unei astfel de întreprinderi, dar este şi o piatră de hotar, care delimitează un tip de lucrări ce nu va mai putea fi scris niciodată, din pricina dispariţiei unor combinaţii din care s-au născut astfel de oameni. În acelaşi timp va fi şi piatră de aducere aminte pentru generaţiile care nu mai pot păstra în memorie decât astfel preţul enorm plătit de înaintaşi pentru răspândirea credinţei baptiste pe meleagurile noastre. Va fi şi o piatră de mărturie împotriva celor care s-au împotrivit lucrării lui Dumnezeu. Pastorul Alexa Popovici este de recunoscut aproape pe fiecare pagină, comentând şi din punct de vedere spiritual anumite evenimente, strecurând opinii, impresii, recomandări sau chiar câte un cuvânt care peste ani s-a dovedit profetic. Perspectiva autorului este una metaistorică, care priveşte dincolo de evenimenţial şi de circumstanţe, spre istoria pe care o conduce Dumnezeu Însuşi. Dr. Alexa Popovici 1915-1997 Născut la data de 4 iulie 1915, în oraşul Harrisburg, Pennsylvania, dr. Alexa Popovici s-a întors în România, împreună cu părinţii, în primăvara anului 1921. A crescut în comuna Firiteaz, judeţul Timiş, a studiat la şcoala elementară din comună, apoi la liceele Gheorghe Şincai din Bucureşti şi Moise Nicoară din Arad. A absolvit Institutul Teologic Ortodox din Bucureşti, Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti şi Institutul Teologic Protestant din Cluj. Titlul de doctor în teologie l-a obţinut de la Universitatea Creştină din Indianapolis, statul Indiana. În anul 1940 s-a căsătorit cu Daria Sezonov din Brăila şi au fost binecuvântaţi cu trei copii: Valentin, Veronica-Monica şi Laurian. Paralel cu slujirea la amvon, între anii 1944 şi 1951 a deţinut funcţiile de preşedinte al Comunităţii Baptiste din Arad, profesor la Seminarul Teologic Baptist din Bucureşti (1946-1965), director al acestui Seminar (1954-1965) şi vicepreşedinte al Uniunii Bisericilor Baptiste din România (1945-1951). De-a lungul anilor de slujire a botezat peste 6.000 de suflete şi a cununat peste 250 de perechi.